intransigență

română

Etimologie

Din franceză intransigeance, italiană intransigenza.

Pronunție

• AFI: /in.trans.i'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului intransigență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intransigență	invariabil
Articulat	intransigența	invariabil
Genitiv-Dativ	intransigenței	invariabil
Vocativ	intransigență	invariabil

1. însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online