română

Etimologie

Din italiană inventariare.

Pronunție

  • AFI: /in.ven.ta.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
inventaria
Infinitiv a inventaria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inventariez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inventarieze
Participiu inventariat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe