iritare

română

Etimologie

Din a (se) irita.

Pronunție

• AFI: /i.ri'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului iritare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iritare	iritări
Articulat	iritarea	iritările
Genitiv-Dativ	iritării	iritărilor
Vocativ	iritare	iritărilor

1. acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etirări

Referințe

• DEX '98 via DEX online