irita

Vezi și : irită, iriță

română

Etimologie

Din franceză irriter < latină irritare.

Pronunție

• AFI: /i.riˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) irita
Infinitiv	a (se) irita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) irit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) irite
Participiu	iritat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) enerva, a (se) înfuria.
2. a (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.

Sinonime

• 1: enerva
• 2: inflama

Cuvinte derivate

• iritabil
• iritabilitate
• iritant
• iritare
• iritat
• iritativ
• iritație, iritațiune
• irită

Traduceri

a enerva

cehă: dráždit (čeština) chineză: 激怒 (中文) (jīnù), 刺激 (中文) (cìjī) engleză: irritate (English), annoy (English), vex (English) esperanto: iriti (Esperanto) estoniană: ärritama (eesti) finlandeză: ärsyttää (suomi), vituttaa (suomi), nyppiä (suomi), tympiä (suomi), harmittaa (suomi), vaivata (suomi) franceză: agacer (français), irriter (français) galiciană: irritar (galego) germană: reizen (Deutsch), irritieren (Deutsch) greacă: ερεθίζω (Ελληνικά) (erethízo)

italiană: irritare (italiano) maghiară: ingerel (magyar) neerlandeză: irriteren (Nederlands) poloneză: drażnić (polski), rozdrażniać (polski) portugheză: irritar (português), perturbar (português) rusă: раздражать (русский) (razdražát') spaniolă: irritar (español), molestar (español) suedeză: reta (svenska), irritera (svenska) turcă: kızdırmak (Türkçe), öfkelendirmek (Türkçe), sinirlendirmek (Türkçe), sinir etmek (Türkçe), sinirini bozmak (Türkçe), gıcık etmek (Türkçe), tahriş etmek (Türkçe), kaşındırmak (Türkçe)

a produce o congestie, o inflamație ușoară

engleză: irritate (English) esperanto: iriti (Esperanto) franceză: irriter (français) germană: reizen (Deutsch) italiană: irritare (italiano)

portugheză: irritar (português) spaniolă: irritar (español) suedeză: irritera (svenska) turcă: tahriş etmek (Türkçe)

Etimologie

Din irită.

Pronunție

• AFI: /iˈri.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru irită.

Etimologie

Din irita.

Pronunție

• AFI: /i.riˈta/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru irita.

Referințe

• DEX online