isteț

română

Etimologie

Din slavă (veche) istĩcĩ.

Pronunție

• AFI: /isˈteʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului isteț
	Singular	Plural
Masculin	isteț	isteți
Feminin	isteață	istețe
Neutru	isteț	istețe

1. ager (la minte), deștept, iscusit, priceput.
2. vioi, sprinten.

Cuvinte derivate

• isteciune
• isteți
• isteție
• istețime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online