iuțire

română

Etimologie

Din a iuți.

Pronunție

• AFI: /juˈʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului iuțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iuțire	iuțiri
Articulat	iuțirea	iuțirile
Genitiv-Dativ	iuțirii	iuțirilor
Vocativ	iuțire	iuțirilor

1. (rar) acțiunea de a (se) iuți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online