iuți
Etimologie
Din iute.
Pronunție
- AFI: /juˈʦi/
Verb
Conjugarea verbului iuți | |
Infinitiv | a iuți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
iuțesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să iuțească |
Participiu | iuțit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.
- Își iuțește pașii.
- (v.refl.) a deveni mai tare, mai intens.
- Vântul s-a iuțit.
- (v.refl.) (rar) a se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
- (v.tranz. și refl.) a da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.
- Mâncarea s-a iuțit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online