Etimologie

Din a (se) izbăvi.

Pronunție

  • AFI: /iz.bə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
izbăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izbăvire izbăviri
Articulat izbăvirea izbăvirile
Genitiv-Dativ izbăvirii izbăvirilor
Vocativ izbăvire izbăvirilor
  1. (pop.) acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire.


Traduceri

Referințe