română

Etimologie

Din slavă (veche) izŭ nova „din nou”.

Pronunție

  • AFI: /iz'no̯a.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
iznoavă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iznoavă iznoave
Articulat iznoava iznoavele
Genitiv-Dativ iznoavei iznoavelor
Vocativ iznoavă iznoavelor
  1. (pop.) lucru nou, noutate; născocire.
  2. poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe