jeune
Vezi și : Jeune, jeuné, jeûne, jeûné |
(français)
Etimologie
Din franceză medie jeune, ieune, care provine din franceză veche juene < latină populară *jovenem, din latină iuvenis, juvenis („tânăr”), din proto-italică *juwenis.
Înrudit cu catalană jove, italiană giovine, giovane, occitană jove, jouine, portugheză jovem, română june și spaniolă joven.
Pronunție
Adjectiv
Declinarea adjectivului jeune | ||
Singular | Plural | |
Masculin | jeune | jeunes |
Feminin | jeune | jeunes |
- tânăr, (rar) june
- Il fut maréchal de France très jeune.
- tineresc
- De jeunes désirs. — De jeunes ardeurs.
- (fig.) novice, neexperimentat
- Mon Dieu, qu'il est jeune !
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
Substantiv
jeune m.f., jeunes
Sinonime
- 1: (peior.) jeunot
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
Etimologie
Din jeuner.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru jeuner.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru jeuner.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru jeuner.