jucărie
Etimologie
Din juca + sufixul -ărie.
Pronunție
- AFI: /ʒu.kəˈri.e/
Substantiv
Declinarea substantivului jucărie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | jucărie | jucării |
Articulat | jucăria | jucăriile |
Genitiv-Dativ | jucăriei | jucăriilor |
Vocativ | jucărio | jucăriilor |
- obiect cu care se joacă copiii.
- (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă.
- (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.
Cuvinte derivate
Traduceri
obiect cu care se joacă copiii
|
|