păpușă

română

Etimologie

Din latină pupa.

Pronunție

• AFI: /pə'pu.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului păpușă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păpușă	păpuși
Articulat	păpușa	păpușile
Genitiv-Dativ	păpușii	păpușilor
Vocativ	păpușă	păpușilor

1. jucărie care reprezintă de obicei un copil, făcută din carton, din celuloid, din lemn etc.; (p.ext.) figurină cu chip de om.
2. epitet dat unei fetițe (sau unei femei) frumoase.
3. personaj din teatrul de păpuși, alcătuit dintr-un cap și două brațe, confecționat din pânză, lemn etc., care se îmbracă pe mână de către mânuitor.
4. (fig.) om lipsit de personalitate, de voință; marionetă.
5. mănunchi de fire, de frunze etc., legătură (de obicei de același fel) făcută într-un anumit mod.
6. bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă.
7. rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui, înainte de apariția mătăsii și a boabelor.
8. nimfa insectelor.
9. parte a unor mașini-unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează.
10. unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la vase.

Cuvinte derivate

• păpușar
• păpușare
• păpușeasca
• păpușică
• păpușoi
• păpușărie

Cuvinte compuse

• teatru de păpuși

Expresii

• A fi păpușa cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva, a fi la discreția cuiva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online