juruință

română

Etimologie

Din a jurui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /ʒu.ru'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului juruință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	juruință	juruinți
Articulat	juruința	juruințile
Genitiv-Dativ	juruinții	juruinților
Vocativ	juruință	juruinților

1. (înv. și reg.) făgăduială solemnă, jurământ.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online