lăiață

română

Etimologie

Din lăieț.

Pronunție

• AFI: /ləˈja.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului lăiață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăiață	lăiețe
Articulat	lăiața	lăiețele
Genitiv-Dativ	lăieței	lăiețelor
Vocativ	lăiațo	lăiețelor

1. țigancă care face parte dintr-o laie; (p.ext.) persoană cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aliata

Referințe

• DEX '98 via DEX online