lăibăruț

română

Etimologie

Din laibăr + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /ləj.bəˈruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului lăibăruț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăibăruț	lăibăruțe
Articulat	lăibăruțul	lăibăruțele
Genitiv-Dativ	lăibăruțului	lăibăruțelor
Vocativ	lăibăruțule	lăibăruțelor

1. lăibăraș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albitura
• alburita
• bârâitul

Referințe

• DEX '98 via DEX online