laviță

română

Variante

• laiță

Etimologie

Din bulgară лавиц (lavica).

Pronunție

• AFI: /la'vi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului laviță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	laviță	lavițe
Articulat	lavița	lavițele
Genitiv-Dativ	laviței	lavițelor
Vocativ	laviță	lavițelor

1. scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă.
2. bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești).
3. (rar) scândură pe care se șade în căruță, în sanie.

Cuvinte derivate

• lăicer

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alvița

Referințe

• DEX '98 via DEX online