legătoare

română

Etimologie

Din legător.

Pronunție

• AFI: /le.gə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului legătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legătoare	legătoare
Articulat	legătoarea	legătoarele
Genitiv-Dativ	legătoarei	legătoarelor
Vocativ	legătoareo	legătoarelor

1. persoană specializată în legatul cărților.
2. persoană care leagă snopii.
3. obiect cu care sau în care se leagă ceva.
4. (spec.) mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii.
5. (spec.) basma.
6. (spec.) (înv.) cravată.
7. (spec.) (înv.) fular.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arogatele

Referințe

• DEX '98 via DEX online