legiuire

română

Etimologie

Din a legiui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului legiuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	legiuire	legiuiri
Articulat	legiuirea	legiuirile
Genitiv-Dativ	legiuirii	legiuirilor
Vocativ	legiuire	legiuirilor

1. (înv. și pop.) acțiunea de a legiui și rezultatul ei.
2. lege (juridică).
3. legislație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online