leucă
română
Etimologie
Din bulgară лeвка (levka).
Pronunție
- AFI: /'lew.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului leucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leucă | leuci |
| Articulat | leuca | leucile |
| Genitiv-Dativ | leucii | leucilor |
| Vocativ | leucă | leucilor |
- parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini.
Expresii
- A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online