Variante de scriere Vezi și : Lieu, Liễu, liệu, Liệu
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie lieu, care provine din franceză veche leu < latină locum, forma de acuzativ pentru locus („loc”).

Înrudit cu catalană lloc, italiană luogo, occitană lòc, luec, luòc, portugheză logo, română loc și spaniolă luego.

Pronunție


Substantiv

lieu m., lieux pl.

  1. loc; (spec.) locație, localitate
    C'est le plus beau lieu du monde.
    Un lieu d'assemblée, de récréation.
  2. (la pl.) apartament; (p.ext.) locuință
    Il faut visiter les lieux et voir s'ils sont en état.
  3. (spec.; mil.) loc, rang, grad
  4. (fig.) mijloc
    Il n'y a pas lieu de douter, de craindre, d'espérer.

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Etimologie

Din norvegiană lyr.

Substantiv

lieu m., lieus pl.

  1. (iht.) nume dat mai multor specii de cod (Pollachius)

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe