lieu
Vezi și : Lieu, Liễu, liệu, Liệu |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din franceză medie lieu, care provine din franceză veche leu < latină locum, forma de acuzativ pentru locus („loc”).
Înrudit cu catalană lloc, italiană luogo, occitană lòc, luec, luòc, portugheză logo, română loc și spaniolă luego.
Pronunție
Substantiv
lieu m., lieux pl.
- loc; (spec.) locație, localitate
- C'est le plus beau lieu du monde.
- Un lieu d'assemblée, de récréation.
- (la pl.) apartament; (p.ext.) locuință
- Il faut visiter les lieux et voir s'ils sont en état.
- (spec.; mil.) loc, rang, grad
- (fig.) mijloc
- Il n'y a pas lieu de douter, de craindre, d'espérer.
Sinonime
Cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din norvegiană lyr.
Substantiv
lieu m., lieus pl.