grad

română

Etimologie

Din franceză grade < latină gradus, germană Grad.

Pronunție

• AFI: /grad/

Substantiv

Declinarea substantivului grad
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grad	grade
Articulat	gradul	gradele
Genitiv-Dativ	gradului	gradelor
Vocativ	gradule	gradelor

1. nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper.

   Grad centezimal.

   Grad de latitudine.

2. (mat.) exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom.
3. fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură.
4. valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință.
5. etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc.
6. (urmat de determinări) treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată).
7. fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; (p.ext.) loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie.

Cuvinte derivate

• grada
• hidrograd

Cuvinte compuse

• grad de libertate
• ecuație de gradul întâi, ecuație de gradul al doilea
• grad alcoolic
• grad de comparație
• grad de rudenie

Locuțiuni

• (loc.adv.) În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drag

Referințe

• DEX '98 via DEX online