lingușire
română
Etimologie
Din a (se) linguși.
Pronunție
- AFI: /lin.gu'ʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lingușire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lingușire | lingușiri |
| Articulat | lingușirea | lingușirile |
| Genitiv-Dativ | lingușirii | lingușirilor |
| Vocativ | lingușire | lingușirilor |
- acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online