română

Etimologie

Din franceză locataire.

Pronunție

  • AFI: /lo.ka'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
locatar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locatar locatari
Articulat locatarul locatarii
Genitiv-Dativ locatarului locatarilor
Vocativ locatarule locatarilor
  1. persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe