corlată
română
Etimologie
Probabil din maghiară korlát.
Pronunție
- AFI: /kor'la.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corlată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corlată | corlăți |
| Articulat | corlata | corlățile |
| Genitiv-Dativ | corlății | corlăților |
| Vocativ | corlată | corlăților |
- (reg.) iesle.
- îngrăditură sau colibă pentru vite.
- împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân.
- poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online