locuitoare

română

Etimologie

Din locuitor.

Pronunție

• AFI: /lo.ku.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului locuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locuitoare	locuitoare
Articulat	locuitoarea	locuitoarele
Genitiv-Dativ	locuitoarei	locuitoarelor
Vocativ	locuitoareo	locuitoarelor

1. persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coroiatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online