lucire

română

Etimologie

Din a luci.

Pronunție

• AFI: /luˈʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lucire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lucire	luciri
Articulat	lucirea	lucirile
Genitiv-Dativ	lucirii	lucirilor
Vocativ	lucire	lucirilor

1. faptul de a luci; strălucire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceriul
• cierul
• cirule
• ciurel
• c-urile
• licure

Referințe

• DEX '98 via DEX online