mâncătorie

română

Etimologie

Din mâncător + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mɨn.kə.to'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncătorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncătorie	mâncătorii
Articulat	mâncătoria	mâncătoriile
Genitiv-Dativ	mâncătoriei	mâncătoriilor
Vocativ	mâncătorie	mâncătoriilor

1. (fam.) hoție, fraudă, delapidare.
2. intrigă, bârfeală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anticamero
• cineamator
• reacționam

Referințe

• DEX '98 via DEX online