intrigă

română

Etimologie

Din franceză intrigue.

Pronunție

• AFI: /'in.tri.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului intrigă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intrigă	intrigi
Articulat	intriga	intrigile
Genitiv-Dativ	intrigii	intrigilor
Vocativ	intrigă	intrigilor

1. acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.
2. schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arginți
• giranți

Referințe

• DEX '98 via DEX online