mânecare

română

Etimologie

Din a (se) mâneca.

Pronunție

• AFI: /mɨ.ne'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mânecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânecare	mânecări
Articulat	mânecarea	mânecările
Genitiv-Dativ	mânecării	mânecărilor
Vocativ	mânecare	mânecărilor

1. acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online