mâneca

Vezi și : mânecă

română

Etimologie

Din latină manĭcāre.

Pronunție

• AFI: /mɨ.neˈka/

Verb

Conjugarea verbului (se) mâneca
Infinitiv	a (se) mâneca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mânec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mânece
Participiu	mânecat
Conjugare	I

1. (v.refl. și intranz.) (pop.) a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca.

Sinonime

• se scula, se trezi

Cuvinte derivate

• mânec
• mânecare
• mânecat
• mânecătoare
• mânecuș

Paronime

• mânecă

Traduceri

a se scula devreme

engleză: get up (English) (early in the morning)

Etimologie

Din mânecă.

Pronunție

• AFI: /ˈmɨ.ne.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mânecă.

Referințe

• DEX online