mântuitor
română
Etimologie
Din a (se) mântui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /mɨn.tu.i'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mântuitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mântuitor | mântuitori |
| Feminin | mântuitoare | mântuitoare |
| Neutru | mântuitor | mântuitoare |
- (adesea substantivat) care mântuie, salvează.
- (rar) care mântuie, care vindecă; tămăduitor.
- (în limbaj bisericesc) care mântuie, izbăvește (de păcate); izbăvitor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online