mânuire
română
Etimologie
Din a mânui.
Pronunție
- AFI: /mɨ.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânuire | mânuiri |
| Articulat | mânuirea | mânuirile |
| Genitiv-Dativ | mânuirii | mânuirilor |
| Vocativ | mânuire | mânuirilor |
- acțiunea de a mânui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online