mânui

română

Etimologie

Din mână + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nu'i/

Verb

Conjugarea verbului mânui
Infinitiv	a mânui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mânuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mânuiască
Participiu	mânuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor.
2. (v.tranz.) (p.gener.) a folosi, a aplica.
3. (v.tranz.) a lua sau a duce cu mâna; a manipula.
4. (v.tranz.) a administra, a manipula bani, fonduri.

Cuvinte derivate

• mânuire
• mânuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• miaun
• minau

Referințe

• DEX '98 via DEX online