măciniș

română

Etimologie

Din a măcina + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /mə.ʧi'niʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului măciniș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măciniș	măcinișuri
Articulat	măcinișul	măcinișurile
Genitiv-Dativ	măcinișului	măcinișurilor
Vocativ	măcinișule	măcinișurilor

1. măcinare, măcinat.
2. (concr.) ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate.
3. (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online