măcinare
română
Etimologie
Din a măcina.
Pronunție
- AFI: /mə.ʧi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului măcinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măcinare | măcinări |
| Articulat | măcinarea | măcinările |
| Genitiv-Dativ | măcinării | măcinărilor |
| Vocativ | măcinare | măcinărilor |
- (adesea fig.) acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat, măcinătură, măciniș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online