română

Etimologie

Din marș + sufixul -ălui.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʃə.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
mărșălui
Infinitiv a mărșălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mărșăluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mărșăluiască
Participiu mărșăluit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a se deplasa în marș; a mărșui.
  2. (v.intranz.) (fam.) a face un drum lung, obositor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe