mărșăluire
română
Etimologie
Din a mărșălui.
Pronunție
- AFI: /mər.ʃə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărșăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărșăluire | mărșăluiri |
| Articulat | mărșăluirea | mărșăluirile |
| Genitiv-Dativ | mărșăluirii | mărșăluirilor |
| Vocativ | mărșăluire | mărșăluirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online