marș
Etimologie
Din franceză marche, germană Marsch.
Pronunție
- AFI: /marʃ/
Substantiv
Declinarea substantivului marș | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marș | marșuri |
Articulat | marșul | marșurile |
Genitiv-Dativ | marșului | marșurilor |
Vocativ | marșule | marșurilor |
- mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație).
- (înv.) distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore.
- acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv.
- probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi.
- (p.gener.) deplasare, drum, cursă (obositoare).
- compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc.
- compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Interjecție
- cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat.
- cuvânt cu care se gonește un câine sau, (p.gener.), un om.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online