mărgărităraș

română

Etimologie

Din mărgăritar + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /mər.gə.ri.tə'raʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mărgărităraș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărgărităraș	mărgăritărașe
Articulat	mărgăritărașul	mărgăritărașele
Genitiv-Dativ	mărgăritărașului	mărgăritărașelor
Vocativ	mărgăritărașule	mărgăritărașelor

1. mărgăritărel.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online