Mărgăritărele

română

Etimologie

Din mărgăritar + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /mər.gə.ri.tə'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgăritărel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgăritărel mărgăritărele
Articulat mărgăritărelul mărgăritărelele
Genitiv-Dativ mărgăritărelului mărgăritărelelor
Vocativ mărgăritărelule mărgăritărelelor
  1. diminutiv al lui mărgăritar; mărgărităraș.
  2. (bot.; la pl.) lăcrimioară.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe