mărgăritar
Etimologie
Din neogreacă μαργαριτάρι (margaritári).
Pronunție
- AFI: /mər.gə.ri'tar/
Substantiv
Declinarea substantivului mărgăritar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mărgăritar | mărgăritare |
Articulat | mărgăritarul | mărgăritarele |
Genitiv-Dativ | mărgăritarului | mărgăritarelor |
Vocativ | - | - |
- boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă.
- (fig.) lucru fără cusur, de mare valoare.
- (constr.) pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Vezi și
Traduceri
perlă
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului mărgăritar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mărgăritar | mărgăritari |
Articulat | mărgăritarul | mărgăritarii |
Genitiv-Dativ | mărgăritarului | mărgăritarilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Convallaria majalis) lăcrimioară, cerceluș.
- (bot.) (Loranthus europaeus) numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene.
Sinonime
- 1: (bot.) lăcrimioară, cerceluș
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Convallaria majalis)
plantă (Loranthus europaeus)
|
|