mărită

Vezi și : mărita, marita

română

Etimologie

Din mărit.

Pronunție

• AFI: /məˈri.tə/
• AFI: /mə.riˈtə/ (forma de perfect simplu)

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru mărit.

Etimologie

Din mărita.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mărita.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mărita.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mărita.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mărita.