mărita
Vezi și : mărită, marita |
Etimologie
Din latină maritare.
Pronunție
- AFI: /mə.riˈta/
Verb
Conjugarea verbului (se) mărita | |
Infinitiv | a (se) mărita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mărit |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mărite |
Participiu | măritat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre femei) a se căsători.
- (v.tranz.) a da o fată în căsătorie.
- (v.tranz.) (fam.) a vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
a căsători; a însura
Etimologie
Din mărita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mărita.