mătrăgună
Etimologie
Probabil din greacă μανδραγόρα (mandragóra) (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), confer albaneză mandragure, italiană martagone și spaniolă martagón. Derivarea este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui latină *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul albanez matërgonë, care poate proveni și el din română sau din macedoromână).
Alternativ ar putea proveni din limba dacă.
Pronunție
- AFI: /mə.trə'gu.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului mătrăgună | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mătrăgună | mătrăgune |
Articulat | mătrăguna | mătrăgunele |
Genitiv-Dativ | mătrăgunei | mătrăgunelor |
Vocativ | mătrăgună | mătrăgunelor |
- (bot.) (Atropa belladonna) plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare.
- „Mătrăgună, doamnă bună, / Mărită-mă într-o lună„
Sinonime
- (bot.) beladonă, (reg.) împărăteasă, țilidonie, cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului
Cuvinte apropiate
Expresii
- Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
Referințe
- DEX '98 via DEX online