magneton

română

Etimologie

Din franceză magnéton.

Pronunție

• AFI: /mag.ne'ton/

Substantiv

Declinarea substantivului magneton
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magneton	magnetoni
Articulat	magnetonul	magnetonii
Genitiv-Dativ	magnetonului	magnetonilor
Vocativ	magnetonule	magnetonilor

1. (fiz.) unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online