magnificență

română

Etimologie

Din franceză magnificence, italiană magnificenza.

Pronunție

• AFI: /mag.ni.fi'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului magnificență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magnificență	magnificențe
Articulat	magnificența	magnificențele
Genitiv-Dativ	magnificenței	magnificențelor
Vocativ	magnificență	magnificențelor

1. (livr.) grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online