Variante de scriere Vezi și : maltrată

română

Etimologie

Din franceză maltraiter. Confer italiană maltrattare.

Pronunție

  • AFI: /mal.traˈta/


Verb


Conjugarea verbului
maltrata
Infinitiv a maltrata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
maltratez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să maltrateze
Participiu maltratat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din maltrata.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru maltrata.

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din maltratar.

Pronunție

  • AFI: /malˈtɾa.ta/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru maltratar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru maltratar.