brusca

română

Etimologie

Din franceză brusquer.

Pronunție

• AFI: /brus'ka/

Verb

Conjugarea verbului brusca
Infinitiv	a brusca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bruschez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bruscheze
Participiu	bruscat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui.
2. (v.tranz.) a se purta violent cu cineva.
3. (v.tranz.) a grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment.

Cuvinte derivate

• bruscare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online