mandarino

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din mandarin.

Pronunție

• AFI: /man.da.ˈɾi.nɔ/

Substantiv

mandarino, pl. mandarinoj

1. mandarină

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din portugheză mandarim. Confer franceză mandarine, română mandarină.

Pronunție

• AFI: /manda'rino/

Substantiv

mandarino m., mandarini pl.

1. mandarină
2. (bot.) mandarin
3. înalt funcționar din China, mandarin

Cuvinte derivate

• mandarancio
• mandarinetto

Vezi și

• clementina