mandarină
Etimologie
Din franceză mandarine.
Pronunție
- AFI: /man.da'ri.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului mandarină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mandarină | mandarine |
Articulat | mandarina | mandarinele |
Genitiv-Dativ | mandarinei | mandarinelor |
Vocativ | ' | ' |
- fructul mandarinului, asemănător cu portocala, dar mai mic decât aceasta, cu coaja portocalie mai subțire și cu miezul mai dulce.
- (defectiv de plural) dialect al limbii chineze vorbit în partea de nord a Chinei.
Cuvinte derivate
Traduceri
fruct
|
|
dialect
|
|